Cum se descurcă creștinii într-o cultură în continuă schimbare

„Principiile mele mă face un străin.” Iată un sentiment împărtășit de mulți creștini din zilele noastre. Departe de epoca unei „majorități morale”, trăim acum cu o conștientizare sporită că această lume căzută și păcătoasă nu este adevărata noastră casă. Ceea ce ne învață Biblia despre creștini devine tot mai clar pentru generația noastră din Occident: suntem „călători și exilați” în această lume (1 Petru 2:11).

Având în vedere lucrul acest, putem găsi atât mângâiere, cât și provocare atunci când ne gândim cât de relevant este mesajul Cărții lui Daniel pentru biserica din fiecare generație: Dumnezeu este suveran și atotputernic, El controlează lumea și toate națiunile sale, iar, în ciuda condițiilor actuale, privirea noastră trebuie să fie îndreptată către împărăția Sa.

„Domnul a dat”

Când Daniel era tânăr, pacea care domnea la Ierusalim a fost distrusă când Babilonul a invadat. El și poporul său au asistat la preluarea orașului lui Dumnezeu de către o putere străină. Drept urmare, poporul lui Dumnezeu se întreba cu siguranță: „Unde este Dumnezeu? Este El cu adevărat în control?” Totuși, Cartea lui Daniel ne redirecționează constant privirea către un Dumnezeu care stă pe tronul Său chiar și în mijlocul celor mai tulburătoare situații ale vieții.

Cartea lui Daniel, capitolul 1, ne dezvăluie suveranitatea lui Dumnezeu asupra circumstanțelor poporului Său, prin felurile în care Domnul a dat diverse lucruri. Încă de la început, citim că „Domnul a dat pe Ioiachim, regele lui Iuda, în mâinile lui Nebucadnețar” (Daniel 1:2). În spatele forțelor invadatoare ale Babilonului se afla însăși mâna lui Dumnezeu. Deși părea că totul era scăpat de sub control, nu era așa. Dumnezeu era în controlul înfrângerii propriului Său oraș și al exilului poporului Său.

Daniel și ceilalți exilați au avut toate motivele să-și stingă zelul, să nu mai vorbească, să renunțe la rugăciuni și să se oprească din lauda adusă lui Dumnezeu. Nu se mai aflau într-un loc familiar. Noua lor locație părea să nu le ofere nicio oportunitate de a-și exprima religia. Li s-au dat, de asemenea, nume noi, li s-a impus să vorbească o limbă nouă, au fost educați într-o viziune păgână asupra lumii și li s-a impus o dietă nouă.

Majoritatea acestor lucruri nu le puteau preveni, dar nu erau dispuși să-și compromită credința mâncând alimente care fuseseră oferite zeilor Babilonului înainte să le fie servite lor. În esență, au spus: „Acesta este momentul în care nu putem merge mai departe. Nu vom face asta.” Și, în acel moment de hotărâre, citim că „Dumnezeu a dat lui Daniel favor și compasiune în fața căpeteniei eunucilor” (Daniel 1:9), astfel încât li s-a permis să trăiască și să mănânce într-un mod care Îl onora pe El.

Și din nou, citim că „Dumnezeu le-a dat cunoaștere și pricepere în toată literatura și înțelepciune, iar Daniel avea înțelegere în toate viziunile și visele” (Daniel 1:17). Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a dat lui Daniel o abilitate supranaturală în domeniul cunoașterii. Această abilitate supranaturală l-a împuternicit să proclame cu credință adevărul lui Dumnezeu la cele mai înalte niveluri ale guvernului babilonian (și, ulterior, mediu și persan).

Dumnezeu, cu alte cuvinte, este Dumnezeul care dă. Israeliții care se aflau și ei în exil și care au auzit povestea lui Daniel și a prietenilor săi, au primit toată mângâierea și încurajarea de care aveau nevoie pentru a rămâne credincioși. Dumnezeu nu fusese învins de zeul babilonian; prin urmare, ei puteau avea încredere deplină în planurile Lui.

Ce ne-a dat Dumnezeu

Cum ne vom descurca cu schimbările din cultura noastră? Trebuie să ne amintim că Dumnezeul care l-a dat pe Ioiachim în mâinile lui Nebucadnețar, care a dat trecere slujitorilor Săi într-o lume străină și care a dat pricepere acelorași slujitori pentru a-L putea sluji, este același Dumnezeu care ne-a dăruit pe Domnul Isus Cristos.

Atunci când totul pare să meargă prost, Dumnezeu este suveran peste treburile timpului. Bucură-te de frumusețea creației lui Dumnezeu. Odihnește-te în minunea providenței Sale. Încrede-te fără rezerve în dorința și planul Său pentru poporul Său. Atunci, chiar dacă te vei simți călător și exilat în această lume, vei avea ocazia să fii recunoscător.

Adaptare după predica „Dumnezeu este încă pe tron” de Alistair Begg. Folosit cu permisiunea Truth For Life.